Arhive lunare: ianuarie 2016

Călător – Despre cum am „petrecut” spre America

 „Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie. Şi să nu ia însutit – acum, în vremea aceasta, de prigoniri – case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină: viaţă veşnică…. Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor.” (Marcu 10, 29-32)

    Plecarea spre America a fost anticipată de câteva momente faine alături de familie, prieteni şi Biserică: o ieşire cu băieţii la o berică, weekendul de la Giriş la socri, cina cu Cami şi Dani, întâlnirea cu dl profesor Blaga Mihoc şi cu dl Cornel Onaca, întâlnirea cu Ovidiu şi Noemi, audienţa la P.S. Virgil, vizita la Felix şi Denisia, cină cu mama şi cu familia fratelui meu şi participarea la Sf. Liturghie de la Catedrala Sf. Nicolae. Apoi, în seara zilei de duminică, 11 ianuarie, după câteva momente petrecute cu soţia mea dragă, noaptea la 0.00 s-a dat startul din faţa hotelului „Ramada”, fiind preluat de un microbuz cu destinaţia aeroportul Ferihegy-Budapesta.

     Aşa am lăsat acasă oameni dragi inimii mele: soţia, familia, prietenii şi colegii, cerând Bunului Dumnezeu să-i ţină în pace, sănătate şi bucurie. Dar îi port cu mine în inimă şi în rugăciune pe toţi. Mulţi dintre ei au contribuit la formarea şi educaţia mea, la ceea ce am realizat până acum. Mă rog Atotputernicului Dumnezeu să dăruiască fiecăruia harurile necesare de a dobândi tot ce e mai bun în această viaţă şi mai ales pentru viaţa viitoare, Împăraţia Cerurilor.

     Cel mai frumos moment al călătoriei mele a fost zborul peste ocean. Mă aşteptam să zbor cu un Boeing 747, dar „soarta” a decis să zbor cu un Airbus 330, un avion construit mai recent, un pic mai mic decât „fratele” său american. Pe hublou l-am zărit şi pe eroul aviaţiei civile europene, celebrul supersonic de pasageri – Concorde – garat pe Heathrow (aeroportul din Londra), acum fiind doar o piesă de muzeu. (film decolare Airbus A 330 )

p1_decolare Heathrow

      Aşa am zburat peste 8 ore, la peste 12.000 m altitudine, cu cca 800 km/h servind o cafeluţă, şezând deasupra Oceanului Atlantic. Scaunul din faţă avea un ecran pe care am putut viziona filme, programe TV sau muzică. Senzaţiile „tari” au venit când eram în apropierea coastei Americii, căpitanul anunţându-ne că timp de circa 40 de minute vom zbura în turbulenţe. Aşa ne-am scuturat un pic, cât să se aşeze mâncarea pe care am servit-o la bordul avionului! Nu mi-am făcut niciun scenariu cum că ne vom prăbuşi, ci doar l-am rugat pe Dumnezeu să nu se rupă aripile, că de motoare nu aveam bai! Că dacă ştii „deschide” aripile, poţi plana liniştit!

p2_in zborp3_coordonate zbor

            Aeroporturile de tranzit (Londra-Heathrow, U.K. şi Charlotte. S.U.A.) sunt ca nişte mici oraşe unde găseşti de toate şi unde, dacă ai un pic de spirit de orientare şi mai ştii şi să citeşti, te descurci de minune. Atâta doar că trebuie să faci kilometri până ajungi la poarta de îmbarcare în avion. Pe Heathrow nu m-am putut abţine şi am intrat într-o librărie unde am descoperit câteva titluri din istoria contemporană. Apoi m-am aşezat pe un fotoliu şi m-am conectat „în virtual” pentru a-i da de ştire Lenuţei că prima aterizare a fost una reuşită, cu vânt de faţă şi la punct fix, aşa cum am învăţat la paraşutism. Pe aeroportul Charlotte am trecut vama, unde am fost întrebat ce fac în S.U.A. şi care este data întoarcerii mele. Răspunsul şi documentele prezentate (paşaportul cu viza de turist şi invitaţia de la episcopie) l-au mulţumit pe vameş şi mi-a dat drumul să plec mai departe.

            Se făcuse deja seară şi aşteptam îmbarcarea pentru Akron, cel mai apropiat oraş cu aeroport de lângă Canton-Ohio. Îmbarcarea se face pe grupuri mici, organizate în funcţie de locul (business sau economy) pe care îl ai în avion. Din fericire învăţasem la paraşutism regula organizării pe grupuri mici, în funcţie de ce exerciţiu aveam de făcut şi de la ce înălţime săream. Numai că aici diferenţa era că nu săream din avion – de fapt nu aveam nici paraşută –  şi nici nu ne lua în avion după greutate sau după ce acrobaţii făceam în cădere liberă, ci după alte criterii, mai pământene şi mai organizate pentru oameni mai aşezaţi – unii chiar erau prea serioşi – şi nu „aerieni” ca subsemnatul.

            Oboseala se acumulase deja şi ziua era plecată la culcare. M-am îmbarcat apoi într-un avion mai mic, a cărui destinaţie era Akron şi timp de 1 oră am admirat pe hublou luminile localităţilor deasupra cărora zburam, un peisaj care m-a prins încet până am adormit cu capul pe hubloul ce-mi servise de televizor în această minunată călătorie. Odată ce avionul a aterizat, pilotul a adus imediat aeronava pentru a ne debarca în aerogară, unde, aşezat pe un fotoliu, Părintele Iuliu mă aştepta. Ne-am îmbrăţişat şi ne-am uitat unul la altul exclamând: „Departe-i Cluju`?” „Diepartie, diepartie…” „Aici ai ajuns la Canton!”

welkome

Reclame
Categorii: Articole | Etichete: | 2 comentarii

Welcome – Fiţi bineveniţi la „bord”!

la inceput de drum jumatate jos

       Salutare tuturor celor care iubiţi măreţia înălţimilor, mirosul brazilor crescuţi pe crestele munţilor, istoria oamenilor şi mai ales aventura – de a vă descoperi pe voi înşivă, de a vă depăşi, de a împărtăşi cu ceilalţi o poveste, un cântec la un foc de tabără, o rugăciune sau pur şi simplu de a da o mână de ajutor.       

*

          Celor care nu v-aţi încumetat până acum – deşi nu prea cred – vă invit să fiţi părtaşi la aventura acestui „blog”, pentru a descoperi cu ajutorul Bunului Dumnezeu, gânduri, cuvinte şi fapte ale oamenilor. Luaţi-vă aşadar în spinare rucsacul IUBIRII, încălţaţi-vă cu bocancii SPERANŢEI şi sprijiniţi-vă în toiagul CREDINŢEI!  

*

            „Jurnal de cercetaş” – este jurnalul de bord al acestei aventuri pe care am început-o pe meleaguri americane, călăuzit de Bunul Dumnezeu şi acompaniat de Sfinţii şi Martirii Bisericii pe care i-am luat ca şi camarazi de drum.

         Fiţi bineveniţi la „bord”, dragii mei, familiali, fraţi şi surori cercetaşe, prieteni, colegi, cunoscuţi sau necunoscuţi! Pentru ca această aventură să fie trăită la superlativ, să spunem împreună cu psalmistul „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate binefacerile Lui!” (Ps. 102,1).

IMG_9216

Categorii: Articole | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.