Articole etichetate cu: bucurie

Sfântul Francisc printre noi

”E greu să afli un creștin, fie catolic, fie protestant, fie ortodox, care să nu identifice conceptul de sfințenie umană cu figura lui Francisc de Assisi, și care să nu-și fi dorit să-l imite într-un fel sau altul”. (Carlo Caretto)

   Prima dată când i-am cunoscut pe sfinți a fost când am intrat în biserică. De mână cu tata, încercam să deslușesc figurile lor, și plimbându-mă cu privirea asupra lor, m-am oprit în fața unei figuri mai puțin frumoase dar care iradia o forță extraordinară de bunătate și pace! Mai târziu, când am crescut, aveam să-l cunosc mai bine pe Sfântul care avea să mă inspire să fiu un bun creștin. Era Sf. Francisc din Assisi, supranumit și ”Sărăcuțul”.Francisc-img_1102

    Citindu-i viața m-a impresionat cât de frumos vorbea despre Creație, numind focul cu apelativul ”frate foc” sau chiar moartea cu ”sora moarte”. Nu găseam nimic înfiorător la toate acestea, ci un sens nou pe care l-a dat vieții sale. Și acest sens nou a generat, sub inspirația Spiritului Sfânt, o schimbare radicală în toată Biserica. L-am îndrăgit și l-am luat de patron spiritual, ajungând în anii studenției să mă rog la mormântul lui din basilica din Assisi.

”Preaînalte, Atotputernice şi Bunule Dumnezeu, laudă Ţie, mărire,
cinste şi binecuvântare, numai Ţie ţi se cuvin, o Preaînalte,
căci nici un om nu-i vrednic să-Ţi rostească numele.

Lăudat fii, Doamne, cu toate creaţiile Tale şi mai ales cu domnul frate Soare,
prin care Tu ne dai ziua, lumina.
El este frumos, strălucind cu mare mărire şi tot el Te întruchipează pe tine, Preaînalte.

Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru sora Lună şi pentru Stele,
Tu le-ai pus pe cer limpezi, preţioase, frumoase.

Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru fratele Vânt,
pentru aer şi pentru nori, pentru azurul liniştit
şi pentru toate stările vremii, prin ele Tu ţii în viaţă toate creaturile.

Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru sora Apă
care-i foarte trebuincioasă şi foarte înţeleaptă, preţioasă şi castă.

Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru fratele Foc,
cu care tu luminezi noaptea, el este frumos şi jucăuş;
de neîmblânzit şi puternic.

Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru sora mama noastră Pământul,
care ne ţine şi ne hrăneşte,
care rodeşte poame felurite cu flori smălţuite şi cu ierburi.

Lăudat să fii Tu, Doamne al meu, pentru cei care iartă din dragoste pentru Tine,
care îndură boli şi încercări, fericiţi atunci când pacea o salvează,
căci prin Tine, Preaînalte, vor fi ei încununaţi.

Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru sora noastră, Moartea trupească,
de care nici un om viu nu poate scăpa; nefericire celor care mor în păcat de moarte,
fericire pentru cei pe care îi va surprinde împlinindu-Ţi voia,
căci cea de-a doua moarte nu-i va putea vătăma.

Lăudaţi şi binecuvântaţi pe Domnul meu,
mulţumiţi-I si slujiţi-L cu cea mai mare smerenie.”

    Înainte de a fi misionar printre alții, Francisc a ales să fie misionarul propriei sale vieți. A avut curaj să renunțe la propriul confort, lepădând hainele și bogățiile moștenite de la părinți și s-a aruncat în brațele Sorei Sărăcii, circulând desculț, fiind îmbrăcat doar cu un sac. A făcut-o din dragoste pentru Dumnezeu și aproapele. Atunci când a pășit în biserică, a avut curaj să renunțe să stea în banca celor mai de vază, alegând să stea în spate, alături de cei oropsiți și săraci. Astfel, a făcut legământ cu Sora Ascultare, o ascultare față de ierarhia Bisericii dar mai ales față de săracii lumii, în care el a văzut personificată întreaga umanitate. A făcut-o din dragoste pentru Dumnezeu și aproapele. A avut curaj să renunțe la plăcerile și bucurii lumești și s-a logodit cu Sora Curăție, din dragoste și devotament față de viața călugărească. A făcut-o din dragoste pentru Dumnezeu și aproapele. Era pașii misiunii pe care el îi făcea cu sine însuși, tocmai pentru a fi plăcut lui Dumnezeu și a face voia Lui. Și Dumnezeu l-a învrednicit să primească stigmatele Sale, rănile prin care s-a identificat cu Mântuitorul.85

”Preaînainte și Mărețe Dumnezeule

Luminează întunericul inimii mele,

Dă-mi credință dreaptă, dragoste perfectă și speranță sigură,

Dă-mi Doamne, umilință profundă

Ca să pot înțelege și să împlinesc Sfânta Ta Voință”.

 

    Pe cărările lumii de astăzi, Francisc pășește alături de noi și ne îndeamnă să trăim aventura sfințeniei, o aventură pe care el a trăit-o la superlativ așa cum ne dovedește și rugăciunea pe care ne-a încredințat-o:

”Doamne, fă din mine un instrument al împăcării între oameni:

Unde este ură eu să aduc iubire,

Unde este vină eu să aduc iertare,

Unde este dezbinare, eu să aduc unire,

Unde-i rătăcire, eu să aduc adevărul,

Unde-i îndoială, eu să aduc credință,

Unde-i disperare, eu să aduc speranță,

Unde-i întuneric, eu să aduc lumină,

Unde-i suferință, eu să aduc bucurie.

Doamne, ajută-mă ca mai curând eu să mângâi pe alții decât să fiu mângâiat,

Ca eu să-i înțeleg pe alții decât eu să fiu înțeles,

Ca eu să iubesc pe alții decât eu să fiu iubit.

Caci când mă uit pe mine însumi atunci mă găsesc,

Când iert atunci găsesc iertare,

Când mor pentru Tine, atunci înviu la viața de veci.

Amin.”

Anunțuri
Categorii: Articole | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Praying and service in America

imagine rugaciune_for mic

   Se întâmplă uneori să naufragiez în viaţa de credinţă şi să mă îndepărtez de Dumnezeu crezând în atotputernicia şi atotştiinţa mea. De cele mai multe ori limitele şi slăbiciunile preiau conducerea atât de uşor, crezând că dacă „îmi trăiesc” viaţa din plin sunt fericit. Asociez fericirea cu emoţii şi simţuri, culori şi gusturi, putere şi influenţă, dar, în definitiv, nu sunt împlinit cu adevărat! Şi ştii de ce? Pentru că viaţa mea este lipsită de viaţă, adică de Cel care ESTE VIAŢA – DUMNEZEU!

      Atunci este momentul în care Dumnezeu îmi vorbeşte şi mă cheamă. Nu îmi vorbeşte într-un alfabet uman sau în vocile care le auz în ureche, ci în realitatea vieţii mele. Îmi vorbeşte în acel loc care se cheamă inimă sau conştiinţa mea.

       Atunci este momentul în care mă hotărăsc să-L ascult şi să-I răspund. Să-l ascult prin slujirea zilnică a fraţilor mei şi să-i răspund prin rugăciunea Sfintei Liturghii.

 

   Am intrat într-o biserică şi am privit spre altar. Gândul îmi era încă înlănţuit cu grijile cotidiene dar mi-am zis: „Gânduri ale mele, ieşiţi din acest loc. Aici şi acum vrea să fiu cu Dumnezeu.”  Şi m-au ascultat! M-am închinat şi am făcut semnul Sfintei Cruci. Tatăl-Creatorul, Fiul-Răscumpărătorul şi Spiritul Sfânt-Sfinţitorul. M-am aşezat în bancă, mi-am împreunat mâinile şi am rămas în tăcere, privind şi contemplând Crucifixul! De acolo de pe Cruce, Isus m-a chemat alături de El! Am suspinat şi am răspuns: Iată-mă Doamne!

    Probabil că şi tu ai trecut prin acest itinerar spiritual. Îl cunoşti şi l-ai făcut de atâtea ori încât ţi se pare o banalitate! Însă, în banalul cotidian sau în rutina zilnică, simţi cum Dumnezeu te cheamă din nou şi din nou să fii în echipa Lui, să te bucuri şi să primeşti darul Său!

    Şi primindu-l tu să-l dai mai departe!

    Dar să-ţi împărtăşesc cum este să fii în echipa Lui, aici peste Ocean, într-o comunitate de oameni care se roagă şi-L slujesc cu dragoste şi devotament!

p7_limba liturgica engl.jpg

Locuri, oameni şi rânduieli                                                                         

Canton (Ohio)

Marţi, 12 ianuarie 2016. Prima Sfântă Liturghie este în catedrală al cărui hram este Sf. Gheorghe. Sunt prezente şase persoane: doi preoţi şi un diacon care slujeau, cantorul (care este secretara parohiei/episcopiei), o călugăriţă şi eu. Trei sunt români iar ceilalţi trei americani. Cântările liturgice îmi sunt familiare (se cântă după Oradea). Un ajutor esenţial pentru urmărirea slujbei este o cărticică bilingvă (prima ediţie 1946, aceasta fiind din 1975). Biserică este încălzită şi frumos iluminată.

Duminică. Biserica este în straie de sărbătoare. Este cu adevărat o sărbătoare pentru că întreaga slujbă se face după rânduiala ritului bizantin: episcop, preoţi, diacon, ipodiacon, altar-boy (ministranţi), cantori şi întreaga adunare a credincioşilor. Toţi se roagă şi cântă Domnului. Cantorii (americani) cântă pe glasurile orientale toate troparele şi condacele sărbătorii. Biserica este plină de credincioşi, marea majoritate fiind creştini practicanţi. Slujesc în altar ca ipodiacon: spăl mâinile Episcopului la momentele fixate, duc crucea procesională, pregătesc cădelniţa, ţin toiagul arhieresc. În unele dumineci se reuneşte şi corul care cântă cântările după venerabilul compozitor şi preot Francisc Hubic.

Miercuri şi vineri (în perioada Postului). Slujesc în altar la Liturghia Înainteasfinţitelor (ţin lumânarea, pregătesc cădelniţa). Sunt prezenţi aproape de fiecare dată circa 10 persoane. Cântările, rugăciunile, procesiunea cu Sfintele Taine, tămâierea, ieşirea cu Lumina, toate vorbesc despre Împărăţia lui Dumnezeu.

Zilnic. Dimineaţa. Rugăciunea o fac imediat după trezire. Apoi, la un interval de o oră, facem rugăciunea comunitară („Ora a treia”), citirea Apostolului şi Evanghelia zilei, scurtă meditaţie din „Imitaţiunea lui Cristos” şi din Carlo Carreto, „Iubire în tăcere. Gânduri pentru fiecare zi”. Seara. „Dupăcinarul cel mic” sau o scurtă rugăciune de mulţumire pentru ziua care a trecut.

Alliance (Ohio)

Miercuri, vineri şi sâmbătă (în afara Postului Mare) celebrăm Sf. Liturghie în biserica cu hramul Sf. Teodor în Alliance, o mică localitate aflată la 18 mile (1/2 h de mers cu maşina) de episcopie. De obicei sunt prezente trei sau patru persoane. Slujesc în altar pregătind cele necesare slujbei (cădelniţa, apa, lumânările). Este o bisericuţă mică dar frumoasă care mă inspiră să mă rog.

Înainte de fiecare Liturghie, în timp ce preotul face Proscomedia, facem rugăciunea „Ora a treia”.

rugaciune si jertfa Alliance

rugaciune si jertfa Alliance 2

Speak and pray in English

   Limba de celebrare este engleza (95%). Predica se face tot în limba engleză. Primele două săptămâni nu înţelegeam prea multe, chiar dacă cunoşteam cât de cât limba engleză. Cunoaşterea rânduielilor din Sfânta Liturghie şi cântările făcute după cum se cântă la Oradea mă ajută să înţeleg şi să mă şi implic în răspunsurile date de cantor. În cazul rugăciunilor din Orologhion (Ceaslov) – pe care le facem tot în limba engleză – mă mulez pe situaţie şi le rostesc cât pot de bine, chiar dacă unele cuvinte ies stâlcite. Şi asta chiar dacă am deja aproape 2 luni de America, timp în care o oră pe zi am făcut engleză intensiv (scris şi citit), plus am conversat cu credincioşii. Deci, sunt pe RED, adică cod roşu (Rugăciune, Exerciţiu şi Dialog) pentru a sluji cât mai bine!

Americani în biserica noastră

   Peste săptămână cantorul la Catedrală e Ann, secretara episcopiei, cantorul la St. Theodor (Alliance) e Julie, sora lui Ann, ambele americance romano-catolice. Apoi, călugăriţa, sora Maria Agnes Scalero e tot americancă. Diaconul George, e tot american get-beget.

   Ar mai fi încă câţiva americani get-beget – vreo 25% – dar ce vreau să vă spun este faptul că aceştia, împreună cu românii noştri (de diferite generaţii) se roagă şi se simt extraordinar de bine în această biserică românească a cărei limbă de celebrare este engleza.

   Este vorba de implicare şi de dorinţa de a-L sluji cât mai bine pe Domnul. Oricine face treabă, îi inspiră pe ceilalţi şi aşa ei sunt motivaţi să vină, să facă treabă. Şi în cazul nostru să se roage Domnului, să progreseze spre a deveni mai buni.

   Plus, reţeta este să-i faci să se simtă bine. Căci după fiecare liturghie, pe lângă predică, discuţiile şi amabilitatea sunt cele care sudează mica comunitate din Canton.

            Iată două mărturii a unor americani implicaţi în biserica noastră.  În plus mai avem una a unui preot venit recent la Canton (acum doi ani).

Reporter (Subsemnatul): Cum vă simţiţi ca americani într-o biserică românească greco-catolică?

Sr. Agnes Scalero (călugăriţă, 80 de ani): Sunt sora Maria Agnes Scalero din Congregaţia Sf. Iosif şi a Sf. Maria. Am învăţat despre tradiţia bizantină încă din 1985. Am citit foarte mult despre tradiţia bizantină, multă spiritualitate şi chiar am încercat să practic ca o călugăriţă a unei Congregaţii romano-catolice. După ce m-am întors din Carolina de Nord, unde am lucrat timp de aproximativ 40 de ani ca şi asistentă medicală, mi-am propus să caut o biserică de rit bizantin (greco-catolică). O doamnă în vârstă de 90 de ani căuta pe cineva să o ducă la biserică, spunând că ea aparţine unei biserici bizantine (greco-catolice), dar nu are cum să meargă pentru că nu mai poate conduce maşina. I-am spus: „Te duc dacă îmi arăţi şi mie unde este acea biserică!” Şi aşa ne-am dus la Catedrala greco-catolică Sf. Gheorghe din Canton. L-am întâlnit atunci pe Episcopul John Michael Botean şi am început să frecventez acea comunitate. Am început să vin în fiecare duminică, şi chiar în cursul săptămânii. Şi de atunci pot spune că dacă nu aş fi membră a unei comunităţi religioase romano-catolice aş alege să aparţin unei comunităţi greco-catolice.

    Îmi place mult Sfânta Liturghie pentru că am timp să mă gândesc la ce se petrece în timpul slujbei. Durează un pic mai mult decât liturghia romano-catolică dar e chiar benefic pentru viaţa spirituală.

    Chiar dacă aparţin unei comunităţi romano-catolice, din punct de vedere spiritual simt că aparţin acestei comunităţi.

R: Aveţi un mesaj al credinţei pentru români şi pentru oamenii de pretutindeni?

Sr. Agnes: Aici în biserică, în timpul Sfintei Liturghii am timp să înţeleg ce se petrece cu adevărat cu viaţa mea, la relaţia mea cu Dumnezeu. Şi nu aş renunţa la această legătură pentru nimic în lume.

Julie Elisabeth Shocksnader (asistentă medicală, 51 ani): Pentru mine ca americancă, chiar îmi place într-o biserică greco-catolică. Îmi place pentru că avem o comunitate mică, există relaţii care sunt foarte importante pentru o comunitate creştină, lucru pe care în bisericile mai mari nu le-am găsit. Familia e importantă pentru mine, la fel şi relaţiile şi oamenii. Chiar îmi place şi văd această comunitate ca pe o forţă/energie, lucru pe care l-am găsit în români.

Este cu adevărat dragostea lui Dumnezeu. Este extraordinar să avem astfel de relaţii cu membrii acestei comunităţi creştine.

R: Aveţi un mesaj al credinţei pentru români şi pentru oamenii de pretutindeni în aceste vremuri tulburi?

J.E.S: Sunt multe necazuri în lume dar sunt şi lucruri bune. Doar că uneori nu ne uităm spre bine atât de mult cât am putea. Trebuie doar să privim spre Dumnezeu şi să primim dragostea Lui şi apoi să o dăruim mai departe. Să fim ca florile care împrăştie parfumul lor. Îmi doresc să simt parfumul iubirii şi apoi să-l dăruiesc indiferent ce se întâmplă. Privind la Dumnezeu să primesc dragostea Lui şi să o dau mai departe.

  Mărturia preotului român venit recent (acum 2 ani) în Canton o puteţi vedea aici.

Sr Agnes si Julie

Spune-mi cum vezi tu această experienţă?

Ai avut parte şi tu de o altfel de experienţă de rugăciune şi slujire?

Vrei să o împărtăşeşti?

Te salut cu drag şi ne revedem săptămâna viitoare.

Curaj şi fii întotdeauna gata!

Categorii: Articole | Etichete: , , , , , , , | 1 comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.