Articole etichetate cu: creștin

Înger și flori

 ”Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele şi înaintea îngerilor Îţi voi cânta.” (Psalmul 137,1)IMG_2935

     M-am oprit o clipă în fața unui înger și i-am spus: ”Cum poți tu să fii atât de bun ?” M-a privit, mi-a zâmbit și mi-a răspuns: ”Sunt bun pentru că sunt mesagerul Atotputernicului”. ”Cine ești?”, am continuat: ”Sunt păzitorul tău, cel care te ține de mână, ori de câte ori pășești înainte. Sunt călăuza ta atunci când discerni. Sunt copilul ce te îmbrățișează ori de câte ori greșești ”. M-am mirat de fiecare cuvânt ce ieșea din gura lui, o vibrație și o melodie frumoasă îmi inunda inima. ”Cum pot fi și eu ca tine?” am continuat. ”copac inflorit_1Nu poți de unul singur. E nevoie să-ți ridici privirea spre Cer și să-i ceri Atotputernicului ajutorul! Privește la Preacurata și fă la fel ca ea!” Când a vorbit de Atotputernicul, gura lui devenise roșie și glasul era asemenea unui tunet. Când a rostit numele Preacuratei, copacul de alături a înflorit.
L-am salutat și el s-a făcut nevăzut, dar melodia acea frumoasă continua să-mi colinde mintea și inima, călăuzindu-mi pașii spre alte întâlniri.

 


Umilința

Aş vrea să fiu un înger şi nu sunt.

De-aceea pătimesc atît de crunt,

Văzîndu-mă, în zori şi-n asfinţit,  (1)[1]

Pe-aceeaşi CRUCE-a firii răstignit,

O ARDERE DE TOT CE N-A MURIT !

 

Prin Tine, MAICA DOMNULUI ISUS,

Rugi calde aducînd CELUI DE SUS,

Ca Pavel – îngerescul corifeu,  (2)[2]

Aud răspunsul dat de Dumnezeu :

,,Destul îţi este ţie  h a r u l MEU “ . (3)[3]

(poezie compusă de PSS dr. Iuliu Hirțea, vezi Episcop Iuliu Hirțea, Rorate, Caeli…, Oradea, Ed. Univ. Din Oradea, 2014, p. 128).

[1] Cele două momente ale zilei, cînd se aducea Jertfa în Vechiul Testament.

[2] Căpetenie.

[3] 2 Cor.12,9.

Categorii: Articole | Etichete: , , , , , , , , , | 1 comentariu

Episcopul Samuil Vulcan. Gânduri pe marginea unei expoziții comemorative

         Suntem la ceas aniversar în această lună, a lui octombrie 2016, pentru că în urmă cu 210 ani (pe 25 octombrie 1806), Providența divină l-a chemat pe preotul Samuil Vulcan să slujească, ca Episcop, Eparhia unită de Oradea Mare.

        Ne-am amintit despre acest om providențial la Biblioteca Județeană din Oradea unde am deschis o expoziție tematică de cărți vechi și manuscrise. Este vorba de opera tipografică a corifeilor ”Școlii Ardelene”, cărora ierarhul orădean le-a împărtășit o prietenie aleasă. Și această prietenie față de acești eroi ai națiunii, se reflectă în tipăriturile expuse la bibliotecă. Așa am cunoscut povestea ”Lexiconului de la Buda” din 1825 sau cea a ”Dieteticii” lui Pavel Vasici din 1831.IMG_7225.jpg

        Moartea sa, întâmplată în 1839, nu a stins prietenia față de cultura românească. Ea a continuat și s-a concretizat prin alți mecena, care au sprijinit cultura și spiritualitatea românească. Despre asta vorbesc edițiile secundare ale lui Samuil Micu, ”Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți”, Sibiu, 1842 și 1907, tipărite de episcopii ortodocși români Vasile Moga de la Sibiu și Ioan I. Papp de la Arad. Cuvântul lui Dumnezeu și eruditele pagini scrise de călugărul blăjean, veneau să de-a lumina învățăturii și poporului român de confesiune ortodoxă. Cunoașterea istoriei poporului român, așa cum a fost scrisă de Petru Maior în a sa ”Istoria Românilor pentru începutul românilor în Dacia” (Buda, 1812) a cunoscut un real interes și mai târziu, fiind tipărită în 1832 și apoi în 1883, ultima din acestea fiind editată cu litere latine de către Societatea ”Petru Maior” a studenților români de la Pesta. Actualitatea operei lui Petru Maior revenea în actualitate în grafia latină a înaintașilor! În aceiași grafie latină s-au tipărit cărțile lui Petru Maior, ”Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți” și ”Predici sau învățături la toate duminecile și Serbările anului”, ambele tipărite la Cluj în anul 1906, de către preotul greco-catolic Ilie Dăianu. Am deschis apoi ”Hronica românilor și a mai multor neamuri” scrisă de Gheorghe Șincai, o ediție din 1886 tipărită sub patronajul Ministerului Cultelor din Regatul României.IMG_7239.jpg

         Astfel am împărtășit bucuria vechilor ”cazanii” ale Școlii Ardelene, carte și om, legate cu firul prieteniei de către Episcopul Samuil Vulcan. Ne-am ”hrănit” din merindele acestor lucrări, împreună cu PSS dr. Virgil Bercea  – a cărui prezență pe scena culturii și spiritualității românești poartă ceva din spiritul Episcopului Vulcan -, cu domnul profesor dr. Blaga Mihoc – prietenul cărții și a documentelor -, cu tinerii seminariști de la Seminarul ”Sf. Trei Ierarhi” și alți prieteni ai bibliotecii și ai culturii.IMG_7283.jpg

  Pătrunși de sentimentele nobile ale faptelor vieții episcopului, să ne închinăm și noi viața celor două troițe la care s-a închinat ierarhul: Biserica și Neamul.

                                                           

                                                        Portretul ierarhului

      Fiu al unei familii de țărani români liberi din Veza, un sat din marginea Blajului, Episcopul Samuil Vulcan este cunoscut în literatura noastră ca Părinte al Culturii Române de la începutul veacului al XIX și protector al corifeilor “Școlii Ardelene”.

     Capacitățile intelectuale deosebite și virtuțile cultivate în școlile din Oradea, Viena și Eger l-au propulsat în anul 1806 pe scaunul episcopal de la Oradea. A fost un erudit și un poliglot al vremii sale, biblioteca sa având peste 1500 de volume în diferite limbi și din diferite domenii de activitate.

     A fost omul providențial, dorit ca episcop, atât de preoții eparhiei, cât și de Împăratul de la Viena care l-a cunoscut personal și căruia i-a devenit consilier.

Samuil Vulcan_Familia 17 noembrie 1865 p1.jpg

Portret al Episcopului Samuil Vulcan. Sursa: revista ”Familia” nr. 17 din 15/27 noiembrie 1865, BCU Cluj.

    Vizionar al epocii sale, Samuil Vulcan și-a orientat întreaga sa viață înspre doi poli: dragostea față de Biserică, concretizată prin propovăduirea Unirii bisericești, și dragostea față de neam, realizată prin deschiderea de școli și ajutorul dat oricărei cauze naționale.

       Zelul pentru îmbrățișarea Unirii bisericești l-a purtat în numeroase vizite canonice în comitatele Bihor, Arad și Banat, unde a propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu în limba română, explicând tuturor că Unirea este revenirea în sânul Bisericii din care românii au fost rupți în trecut și care le garantează progresul moral și cultural. Astfel a ieșit în întâmpinarea românilor care căutau emancipare națională de sub tutela apăsătoare a bisericii sârbești și binefacerea spirituală în Biserica Universală.

       I-a sprijinit pe preoți și a căutat să fie deschis față de nevoile tuturor credincioșilor. A promovat educația prin școală, introducerea alfabetului latin la toți românii și formarea unei generații de preoți culți și cu viață exemplară. Preoților din parohii le-a cerut să-i catehizeze pe elevi de două ori pe săptămână, sădind prin aceste măsuri moravuri demne de buni   creștini.

       Suprema sa realizare în domeniul educației a fost Liceul de la Beiuș (1828), creat cu scopul formării prin școală a unei generații viguroase de români. Aici au avut acces atât elevii greco-catolici, cât și cei ortodocși și de alte confesiuni.

liceul din Beius2.jpg

Liceul din Beiuș – imagine de epocă (jumătatea sec. XIX-lea). Sursa: C. Pavel, Școalele din Beiuș, Beiuș, 1928.

 Dragostea sa față de neam s-a manifestat prin sprijinul dat fraților ortodocși români, la numirea primului Episcop român la Sibiu, în persoana lui Vasile Moga (1810) și la  deschiderea școlii normale din Arad (1812). A întreținut o bogată corespondență cu fruntașii românilor ortodocși, D. Țichindeal, M. Nicoară, Alexandru Gavra, acordându-le sprijinul și ajutorul în chestiunile școlare și bisericești.

       Aceeași râvnă neobosită a acordat-o culturii românești. La îndemnul său, Gheorghe Șincai a început tipărirea ”Cronicei românilor” și tot sub patronajul său apare ”Lexiconul” de la Buda (1825), “Gramatica” lui Ioan Alexi (1826) și “Dietetica” lui P. Vasici (1831).  Totodată a finanțat tipărirea și dotarea cu cărți în limba română pentru parohiile eparhiei sale

        Prin opera sa culturală și spirituală, Episcopul Samuil Vulcan a contribuit semnificativ la emanciparea culturală și spirituală a românilor de ambele confesiuni din nord-vestul României.

Filmul evenimentului de ieri.

Categorii: Articol, Articole | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.