Vizita Sf. Părinte Papa Francisc în România, în perioada 31 mai-2 iunie 2019, s-a înscris în seria vizitelor apostolice pe care urmaşul Sf. Petru le face spre a transmite tuturor oamenilor Vestea cea Bună, a trăirii frăţeşti, în spiritul iubirii lui Dumnezeu şi al slujirii aproapelui.
Sub moto-ul „Să mergem împreună!”, Suveranul Pontif a reuşit timp de trei zile să strângă atâta simpatie şi bucurie, încât era de-ajuns să vezi un simplu zâmbet la orice om şi să-ţi aduci aminte de Papa Francisc, părintele săracilor şi a celor oprimaţi, cel care aduce cu el lumina şi mângâierea lui Dumnezeu.
În trei zile, Papa Francisc a unit din nou cele trei provincii istorice din România într-o singură suflare. Fie că a fost la Bucureşti – unde l-a îmbrăţişat fratern pe Patriarhul Daniel – , la Şumuleu-Ciuc – unde s-a unit în rugăciune cu comunitatea romano-catolică maghiară din Transilvania -, ori la Iaşi, el a trăit momente unice de har alături de tineri, bătrâni şi bolnavi. La finalul vizitei sale apostolice, a poposit la Blaj şi a celebrat Sfânta Liturghie, în cadrul căreia a beatificat pe cei şapte episcopi români greco-catolici, morţi pentru credinţă, sub regimul comunist.
Totdeauna Gata!
Sunt cu rucsacul pregătit de drum: pelerină de ploaie + una de rezervă (pentru cine nu are), mâncare, sac de nailon, un schimb de haine, cartea de rugăciuni şi una de meditaţii! La rugămintea soţiei, am pus şi poza familiei, tocmai pentru a primi binecuvântarea Sfântului Părinte asupra întregii familii!
Ora 23.57. Echiparea! Cămașa clericală o iau pe mine în calitate de absolvent de teologie, dar şi în cinstea episcopilor martiri greco-catolici, care preoţi fiind, şi-au dat viaţa pentru Biserică. Peste cămaşa clericală îmi iau cravata cercetăşească şi puloverul, în semn de suprem ataşament faţă de valorile cercetăşiei pe care am cunoscut-o tot prin intermediul Bisericii. Apoi bocancii şi bipi-ul (pălăria de cercetaş), „elementele” indispensabile unei drumeţii, dar mai ales unui pelerinaj!
Ora 00.15. Sunt gata echipat de drum! Îmi fac rugăciunea şi deschid Orologhion-ul la Miezunopterul de sâmbăta seara! Privesc şi meditez cu atenţie la cuvintele psalmistului:
„Ascultă rugăciunea mea: la Tine tot trupul va veni. […] Fericit este, pe care l-ai ales şi l-ai primit: locui-va în curţile tale.” (Ps. 64)
Deschid apoi biografia marelui episcop, Valeriu Traian Frenţiu şi privesc pozele! Gândul meu se îndreaptă la bunul păstor al Eparhiei de Oradea care, acum 71 de ani, în miez de noapte, şi-a început pelerinajul spre Golgota neamului românesc, Sighet, unde avea să-şi jertfească viaţa pentru credinţă, pentru fidelitatea şi dragostea faţă de Biserica catolică şi urmaşul Sf. Petru! Închid ochii şi văd un bătrânel cum urcă greoi în maşina Securităţii, doar cu reverenda pe el şi un mic bagaj. Îl văd cum se întâlnește cu confraţii lui episcopi în beciurile Ministerului de Interne din București; apoi, cum celebrează Sf. Liturghie la Dragoslavele, cum îndură frigul, foamea şi batjocura; îl văd întins în pat cum privește Cerul pe fereastra celulei închisorii Sighet; îl văd cum trece la cele veșnice, înconjurat de fraţii lui episcopi, uniţi în rugăciune, în celula 44 de la Sighet; „alerg” în cimitirul săracilor de la marginea Sighetului unde ştiu că se odihneşte până la Judecata de Apoi! Mă aplec şi sărut pământul, pentru că ştiu că acolo e cel mai mare Antimis din România!
Ora 00.35. Ies din casă şi în pas de cercetaş, mă pierd printre blocurile cartierului meu, spre gară. Noaptea aceasta este deosebită şi pe drum mă rog Sf. Rozar, meditând la primul mister de mărire: Învierea Domnului nostru Isus Christos! Cu fiecare pas pe care îl fac, îmi aduc aminte de drumul apostolilor şi al episcopilor noştri, de drumul vestirii Evangheliei! Dragostea şi curajul lor mă călăuzesc înspre Blaj!
Ora 01.27. Trenul destinat pelerinilor din Eparhia de Oradea pleacă spre Blaj. Revăd persoane dragi de la biserică, pe Pr. Vlad Voicu cu familia. Îmi fac cruce şi ne încredințam Domnului. Sunt momente unice pentru fiecare dintre noi. Nu mai simţim oboseala ci doar entuziasmul de a fi acolo cu Sf. Părinte Papa Francisc. Ne amintim de vizita de acum 20 de ani a Sf. Părinte Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, pentru că şi atunci am merg împreună cu trenul spre a ne întâlni cu Vicarul lui Christos!
Ora 07.15. Sosim în Blaj. Coborâm şi ne îndreptăm încet spre Câmpia Libertăţii. Suntem primiţi de către voluntari şi autorităţi cu „Bine aţi venit!” Ceaţa începe să se ridice de pe Blaj. Lumea tot înaintează! Ne bucurăm să mergem împreună şi simt cum „Mica Romă” devine punctul de întâlnire al tuturor creştinilor de bunăvoinţă!
Revăd prieteni dragi din liceu şi de la cercetaşi: Pr. Horia Bârsan din Târgu Mureş, Andrei Cosmovici – şeful de grup al cercetaşilor din Cluj (ACM) şi pe Pr. Adrian Gabor, fost coleg de liceu, pe care nu l-am văzut de circa 20 de ani, din vremea studenţiei.
Ora 09.30. Intru pe Câmpia Libertăţii, după ce am trecut prin „filtrul” de securitate. Deja sunt foarte mulţi pelerini prezenţi, pregătiţi pentru Sf. Liturghie. Mă pierd prin mulţime şi îi găsesc pe orădenii mei: pe dna prof. Roxana Voicu, credincioşii din Văşad, pe cercetaşii orădeni. Mă întâlnesc şi cu „micul” dar bun istoric, Tibi Ciorba, tot frate cercetaş, de care mă leagă o prietenie de circa 15 de ani. Apoi cu dl. Alin Maghiar, bunul meu coleg şi prieten de la bibliotecă, care venise la Blaj cu dna directoare Ligia Mirişan.
Simt cum Blajul a coagulat din nou întreaga suflare românească pentru a sărbători un eveniment istoric pentru Biserica Greco-Catolică şi România: beatificarea episcopilor martiri, în cadrul Sfintei Liturghii prezidată de însuşi urmaşul Sf. Petru, de către Sf. Părinte Papa Francisc!
În jurul meu puhoi de lume! Nu mai văzusem atâtea suflete de mulţi ani! Îmi aduc aminte de Paris 1997, Bucureşti 1999, Roma 2000, cele trei ocazii când am participat la întâlnirile cu Sfântul Părinte, pentru a ne ruga împreună pentru o lume mai bună, mai unită şi mai fraternă!
La un moment dat se aud ropote de aplauze! E Sfântul Părinte! Văd papamobilul cum traversează Câmpia Libertăţii prin mulţimea de oameni! Este aici cu noi pe Câmpia Libertăţii! Mâna lui ridicată şi zâmbetul său ne face să ne bucurăm! Vivat Papa!
Începe Sf. Liturghie! Lumea îşi îndreaptă privirea spre scenă. Îmi împreunez mâinile şi îmi fac semnul crucii. E un moment înălţător, căci aici pe Câmpia Libertăţii, peste 50.000 de suflete se roagă împreună cu Sf. Părinte şi ceilalți episcopi greco-catolici şi romano-catolici. La câteva minute după începerea Sfintei Liturghii a început ceremonia beatificării episcopilor martiri. Trăiesc aceste momente cu emoţie şi „văd” viaţa martirilor noştri în miile de file de documente care „strigă” neîncetat una dintre fericiri:
„ Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri” (Matei 5, 11-12).
Acum îmi dau seama că Dumnezeu a voit ca însuşi Papa de la Roma să vină la Blaj şi să-i beatifice pe episcopii noştri, recunoscând în acest fel, jertfa Bisericii Greco-Catolice pentru întreg poporul român. Îl văd pe Preafericitul Cardinal Lucian Mureşan şi pe Pr. Vasile Man cum prezintă cauza Sf. Părinte. La finalul celor două declaraţii, Sf. Părinte Papa, în limba latină, dă citire decretului de beatificare a episcopilor martiri:
„Eu, Arhiepiscopul major al Bisericii Greco-Catolice Române, cer cu umilinţă Sanctităţii Voastre, să binevoiţi a-i înscrie în rândurile fericiţilor pe slujitorii lui Dumnezeu: Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu, episcopi martiri, greco-catolici români.” (Cuvintele Preafericitului Lucian Cardinal Mureşan)
„Slujitorii lui Dumnezeu […] fii ai Bisericii Române Unite cu Roma, […] în momentul când puterea întunericului s-a pregătit să atace Biserica, ei au intuit din timp lucrarea potrivnică, recunoscând viclenia răutăţii. Au predicat rezistenţa sufletească, confirmându-şi turma în credinţă. Deşi au fost presaţi să se lepede de credinţa catolică şi de comuniunea cu urmaşul Sf. Petru, au rămas tari şi fideli Sf. Uniri cu Biserica Romei, oferindu-şi viaţa lui Dumnezeu drept jertfă pentru suflete. Şi-au mărturisit credinţa în lagăre, în închisoare şi în domiciliu forţat, asumând toate suferinţele şi presiunile morale din partea instrumentelor răului, conştienţi că cei care caută Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea ei, nu rămân fără ajutor şi speranţă. După grele şi îndelungate suferinţe, au trecut în veşnicie, preamărind bunătatea Providenţei, lăsând posterităţii moştenirea iertării şi a împăcării. Cei şapte episcopi martiri strălucesc prin exemplul lor pe firmamentul Bisericii. Ei ne invită să privim cu încredere la Părintele luminilor şi ne încurajează să perseverăm în Christos, orice s-ar întâmpla. Fiind părinţii noştri sufleteşti şi ocrotitorii Bisericii lui Christos între români, ei ne oferă pilda de a le încredinţa pe toate lui Dumnezeu.
Lui să-i fie mărirea şi cinstea în vecii vecilor Amin.” (Pr. Vasile Man, postulatorul Cauzei de Beatificare)
„Noi, ascultând dorinţa fratelui nostru Lucian Mureşan, cardinal al Sfintei Biserici Romane, Arhiepiscop major de Făgăraş şi Alba Iulia, al Românilor, a mai multor confraţi întru episcopat, precum şi a mai multor credincioşi, După ce am primit părerea exprimată de Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, Cu autoritatea noastră Apostolică, dispunem ca Venerabilii Slujitori ai lui Dumnezeu Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu, episcopi şi martiri ai Bisericii din România, păstori după inima lui Christos, mărturisitori eroici ai Evangheliei iertării şi a păcii, să fie de acum înainte numiţi fericiţi şi să li se poată celebra sărbătoarea în locurile şi după legile prevăzute de dreptul canonic, în fiecare an la 2 iunie.
In numine Patri, et Filii et Spiritus Sancti” . Amin.
(Papa Francisc I)
Lumea îşi face semnul sfintei cruci şi apoi aplaudă. Lângă mine, domnul Dumitru Rusu, „con-săteanul” meu din Văşad, este cu telefonul mobil în mână, „transmiţând” în direct fiicei sale, aflată în spital, cuvintele Sf. Părinte: „Ascultă, ascultă! E Papa!”. Îl văd cum ridică telefonul în aer şi îl ţine minute în şir. E asemenea unui stetoscop care ia pulsul unei inimi care bate aici, pe Câmpia Libertăţii, la Blaj.
A urmat apoi predica Papei, momentul prefacerii şi împărtășirea credincioşilor. Deşi eram la o distanţă foarte mare de scenă, i-am perceput mesajul transmis nouă, anume acela de a reflecta la viaţa noastră şi a privi spre episcopii martiri ca la nişte modele de viaţă.
„[…] Aceşti păstori, martiri ai credinţei, au recâştigat şi au lăsat poporului român o preţioasă moştenire pe care o putem sintetiza în două cuvinte: libertate şi milostivire”.
După Sf. Liturghie mă întâlnesc cu alţi prieteni buni. Şi în drumul meu spre gară, trec, din nou, prin Piaţa 1848 unde, reuşesc să-l văd de aproape pe Sf. Părinte. Filmez şi fac poze. A zâmbit şi ne-a dat binecuvântarea sa.
Mă aşez pe o bancă şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că am trăit acest moment istoric, aici la Blaj. Pe tren, îmi revin în minte cuvintele Preafericitului Lucian:
„Petru este aici pentru a ne întări în credinţă, pentru a săruta şi vindeca rănile noastre”.
Jurnal de cercetaş 
Comentarii recente